Drona locală care adună frunze și păstrează amintirile comunității
Drona care împrăștie frunze peste amintiri: Reflectând asupra armatei și provocărilor actuale
O privire personală asupra serviciului militar și situației de astăzi
Serviciul militar obligatoriu, pentru mulți tineri din generația trecută, a fost mai mult decât o simplă datorie – o adevărată lecție de viață în relații umane și disciplină. Autorul articolului împărtășește experiența sa din acea perioadă, reflectând și asupra evoluțiilor actuale privind armata României și situația de securitate în regiune.
O școală aparte: armata anilor ’70
Mulți tineri ajungeau în armată nu din dorință, ci ca o consecință a vârstei și a faptului că nu au fost admiși la facultate. Pe o durată de un an și patru luni, aceștia „studiuau” o serie de lecții esențiale: disciplina, răbdarea în fața dificultăților, curajul și reziliența. Ca „materii opționale” apăreau prietenia sinceră, dar și micile șmecherii și trucuri de supraviețuire.
Autorul povestește cum s-a regăsit într-un imens dormitor plin cu peste o sută de soldați, provenind din medii sociale diferite: studenți cu ambiții și atitudine în unele cazuri rezervată, și muncitori „manivele”, talentați la fotbal sau glume de galerie. În ciuda diferențelor, se forma o comunitate unită, cu momente de relaxare și joc.
Totuși, nu au lipsit rigorile impuse de conducerea militară, reprezentată de un comandant strict și sever, care le-a atribuit sarcini neplăcute precum curățenia toaletei sau măturatul frunzelor. Această ultimă activitate a devenit o metaforă pentru acceptarea unor sarcini aparent inutile, dar și pentru învățarea egalității și a solidarității.
Lecții de viață și inegalități în armată
În timpul stagiului militar, s-a ivit un contrast între colegii „bine cotiți” de sistem, care beneficiau de privilegii precum permisiile, uneori obținute pe căi suspecte, și cei care nu aveau susținere familială sau relații, care rămâneau să suporte rigorile unității. Autorul remarcă asprimea conducerii și lipsa de echitate, dar și momentul în care a primit sprijinul neașteptat al unui colonel care i-a oferit o permisiune specială motivată de situația familială.
Realități prezente și provocări pentru armata României
Trecutul petrecut în armată rămâne o amintire cu nuanțe diverse, însă prezentul aduce o imagine îngrijorătoare pentru apărarea țării. Armata României nu mai este obligatorie, iar nivelul de pregătire fizică și morală al tinerilor a scăzut semnificativ. Probleme precum obezitatea, dependențele sau lipsa atașamentului față de țară sunt tot mai vizibile.
În acest context, discursul despre război și înarmare a devenit tot mai frecvent, mai ales din cauza conflictului din țara vecină și a tensiunilor geopolitice. Autorul critică modul în care România gestionează situația, amintind de recentele incidente cu drone transfrontaliere de origine rusească, care au pătruns pe spațiul nostru aerian neobservate și care nu au fost doborâte, în ciuda eforturilor Armatei Române și a mijloacelor aeriene disponibile.
Dronele „invizibile” și realitatea securității naționale
Ministrul Apărării a confirmat incidentele cu drone rusești care au trecut neobservate și au provocat tulburări în sistemul de apărare. Totuși, intervențiile alocă resurse considerabile – inclusiv avioane de vânătoare scumpe – pentru a încerca doborârea unor drone ieftine, situație care ridică întrebări despre eficiența și costurile strategiei actuale de apărare.
Mai mult, metodele alternative, folosite în alte țări precum Ucraina, unde un procent mare din dronele inamice sunt neutralizate prin tehnici mai eficiente și mai puțin costisitoare, nu par adoptate la nivel național.
Îngrijorări privind conducerea și viitorul apărării naționale
Autorul critică în termeni duri conducerea actuală a Ministerului Apărării, menționând lipsa pregătirii militare și academice a unor oficiali. Armați și biserica sunt considerate piloni fundamentali ai societății, însă percepția este că ambele instituții se află într-un declin îngrijorător.
Cu o armată mică, insuficient dotată și cu o generație tânără dezinteresată și nepregătită pentru apărare, autorul se întreabă retoric cine va apăra România dacă va apărea un conflict real. Referitor la diaspora, mulți români au plecat pentru o viață mai bună și nu este clar dacă s-ar întoarce pentru a-și apăra patria.
Concluzie: Amintiri, reflecții și o țară în căutarea securității
Experiența trecută în armată, cu toate dificultățile sale, oferea lecții importante despre solidaritate și omenie. În schimb, prezentul provoacă temeri serioase cu privire la capacitatea națională de apărare și la integritatea structurilor militare. Într-o lume încă tensionată, cu război la graniță și provocări moderne, România trebuie să găsească un echilibru între resurse și nevoi, între tradiție și adaptare la realitățile actuale.
Viorel Ioniță
azi în Deva
