Masacrul de la Vadu Roșca: O pagină dureroasă din istoria rezistenței rurale împotriva colectivizării

Introducere

Pe 4 decembrie, zi în care se marchează diverse aniversări și comemorări, este important să ne amintim și de evenimentele tragice din istoria României, precum masacrul de la Vadu Roșca. În 1957, acest sat din județul Vrancea a fost scena uneia dintre cele mai dure represiuni împotriva țăranilor care s-au opus colectivizării agricole impuse de regimul comunist.

Contextul revoltei de la Vadu Roșca

La finalul anului 1957, locuitorii din Vadu Roșca s-au revoltat împotriva introducerii forțate în cooperative agricole. Timp de patru zile, sătenii au blocat accesul echipelor de colectivizare, transformând satul într-o adevărată fortăreață. Ei au folosit clopotul bisericii ca semnal de alarmă și au ridicat baricade pentru a-și proteja voința de a-și decide singuri viitorul.

Reacția autorităților și implicarea lui Ceaușescu

Intervenția autorităților comuniste a fost extrem de brutală. Nicolae Ceaușescu, pe atunci general-locotenent și șef al Direcției Superioare Politice a Armatei, a condus personal acțiunea de reprimare în contextul în care Gheorghe Gheorghiu-Dej era în convalescență. Ceaușescu a sosit la Vadu Roșca însoțit de forțe de Securitate și două tancuri, încercând inițial să negocieze cu sătenii.

Tensiunea a escaladat însă rapid; țăranii au refuzat cu fermitate colectivizarea. După trei focuri trase în aer ca avertisment, ordinul de deschidere a focului asupra mulțimii a fost dat, iar nouă oameni au murit, printre care și Ion Arcan, un adolescent de 14 ani care clopotea pentru a alerta comunitatea. Alte 17 persoane au fost rănite.

După masacru: liniștirea forțată și acoperirea reprimării

În timpul incidentului, Ceaușescu a fost protejat de soldați, în timp ce sătenii erau împușcați; acest lucru a fost ulterior folosit în ședințele de partid drept justificare pentru gradul ridicat de violență folosit. Conform mărturiilor istoricului și fostului membru de partid Gheorghe Apostol, există relatări din interiorul elitei comuniste care arată cum Gheorghiu-Dej s-a gândit să îl înlăture pe Ceaușescu din cauza consecințelor tragice, însă alți lideri au intervenit pentru a-i salva poziția, preferând sacrificiul țăranilor în fața celui al conducătorului militar.

În final, nu s-au aplicat sancțiuni față de cei implicați, iar cazul a fost acoperit, fără niciun fel de anchetă publică sau judiciară.

Importanța istorică pentru comunitatea locală și națională

Revolta de la Vadu Roșca este recunoscută de istorici drept una dintre primele și cele mai semnificative forme de rezistență colectivă împotriva colectivizării forțate în România comunistă. Azi, pentru locuitorii din Deva și zonă, acest moment dureros reprezintă o amintire a curajului țăranilor în fața unui regim autoritar și un prilej de reflecție asupra libertăților fundamentale.

---

Surse: Memorial Sighet – memorialsighet.ro, Radio România Actualități, emisiunea „Colectivizarea agriculturii 1949–1962”, 19 aprilie 2011.

Foto: Gospodărie agricolă și lideri ai partidului comunist, inclusiv Nicolae Ceaușescu
Credit foto: Memorial Sighet