Viața și cariera lui Dinu Lipatti

Azi în Deva: Rememorăm viața și moștenirea lui Dinu Lipatti, cel mai mare pianist român

La 2 decembrie 1950, în Elveția, la Geneva, se stingea din viață unul dintre cei mai importanți muzicieni români, pianistul și compozitorul Dinu Lipatti, în vârstă de doar 33 de ani. Născut în București în 1917, Lipatti rămâne un reper al rafinamentului artistic și al virtuozității în muzica clasică.

Dintr-o familie cu adânci rădăcini muzicale

Legătura familiei Lipatti cu muzica este una veche și profundă. Bunicul său, Constantin Lipatti, fusese un pasionat interpret al chitarei și flautului, în vreme ce sora tatălui său, Sofia, absolvise pianul la Conservatorul din Viena. Tatăl său, Theodor, deși talentat violonist, a preferat o carieră diplomatică, iar mama, Anna Racoviceanu, era o pianistă dedicată, care-l încuraja pe Dinu din copilărie. Atmosfera familială, marcată de muzică și cultură, i-a fost teren propice pentru dezvoltarea unui talent care avea să uimească lumea.

De la primii pași la consacrare

Dinu Lipatti a fost botezat de celebrul compozitor George Enescu. Deși tatăl său spera să-l vadă urmându-i studiile de vioară, Dinu a ales pianul, o pasiune pe care nimeni nu a putut să i-o schimbe. A studiat întâi cu Mihail Jora, apoi cu Florica Musicescu la Conservatorul din București, iar la doar 15 ani a debutat în concert cu Orchestra Filarmonicii, obținând aplauze și invitații pentru noi recitaluri. Colaborarea cu dirijorul George Georgescu a fost una de lungă durată, deschizându-i drumul spre afirmarea internațională.

Premii și studii la Paris

La vârsta de 16 ani, Lipatti a participat la Concursul Internațional de Pian de la Viena, unde a obținut trofeul al doilea, în ciuda controversei din juriu, Alfred Cortot părăsind chiar competiția, convins că tânărul român merita locul întâi. Ulterior, Dinu a mers la Paris unde a studiat sub îndrumarea unor maeștri ai muzicii precum Alfred Cortot, Nadia Boulanger, Paul Dukas și Charles Munch. Acolo a legat și o prietenie strânsă cu pianista Clara Haskil. Primul său recital la Paris, din 1935, a marcat începutul unei cariere pe scena internațională, apreciată constant de critici.

Activitate artistică și mutarea în Elveția

Pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Lipatti a alternat aparițiile în România cu turnee în Europa Centrală. În 1943 s-a mutat în Elveția, unde a început să predea pian la Conservatorul din Geneva și să susțină recitaluri și concerte alături de orchestre prestigioase, colaborând cu dirijori ca Herbert von Karajan sau Ernest Ansermet. Însă sănătatea sa s-a deteriorat rapid, fiind diagnosticat cu leucemie, iar unele proiecte au fost anulate din cauza bolii.

Ultimele momente și moștenirea lăsată

Chiar dacă boala a intrat pentru o vreme în remisie grație tratamentului cu cortizon, sprijinit financiar de personalități ca Yehudi Menuhin și Igor Stravinski, pe 16 septembrie 1950 Lipatti a susținut unul dintre cele mai memorabile recitaluri la Festivalul de la Besançon. Programul a inclus lucrări de Schumann și integralul valsurilor lui Chopin, iar în fața publicului, epuizat și slăbit, a încheiat spectacolul cu un coral de Bach, „Iisus este bucuria mea” – o piesă ce avea o semnificație profundă pentru el.

La numai două luni și jumătate, pe 2 decembrie 1950, pianistul s-a stins din viață, ținând în mână partitura Cvartetului în fă minor de Beethoven. Se spune că ultimele sale cuvinte au fost: „Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”. Dinu Lipatti este înmormântat în Cimitirul din Chêne-Bourg, Elveția, alături de soția sa Madeleine.

O legendă a interpretării clasice românești

Dinu Lipatti a rămas un simbol al pianisticii, cunoscut pentru puritatea interpretării, expresivitate și eleganță. A abordat cu precădere compozitori precum Mozart, Chopin, Liszt, Enescu, Ravel și Bach. Pe lângă activitatea de pianist, a fost și un compozitor remarcabil, elaborând creații neoclasice cu influențe franțuzești și românești.

În 1997, Dinu Lipatti a fost distins postum cu titlul de membru al Academiei Române, iar numele său continuă să inspire generații de artiști și iubitori ai muzicii clasice din România și din întreaga lume.

Pentru iubitorii muzicii din Deva și din întreaga regiune, evocarea vieții și artei lui Dinu Lipatti rămâne un prilej de mândrie națională și de respect față de patrimoniul cultural al României.